Hits & Co, 18 Noiembrie 2006

Dupa lansarea albumului "Je deviens moi" si hituri precum ""Ecris histoire" sau "Meme si" in duet cu Lucie Silvas, Gregory a umplut de 4 ori Olympia.Un prim album live a fost scos pe piata de cateva saptamani, ocazie cu care ne va spune cateva cuvinte.

Efectiv este primul album si am vrut sa fac acest prim turneu fara live, pur si simplu pentru ca nu mi-am propus, sunt un debutand in aceasta meserie, era primul meu concert deci...directorul meu artistic a vazut primul spectacol si mi-a zis "asculta, asta suna diferit,si vreau sa vedem ce putem face, pentru ca mi-ar placem sa facem un spectacol live, de ce nu". Cand mi-a zis asta am zis "cu placere" si in 2 saptamani era totul gata.Apoi au urmat cele 3 seri la Olympia iar inregistrarea a avut loc la sfarsitul lui mai.Sunt amintiri de neuitat.Imi amintesc momentul cand am ajuns cu masina in fata salii, am vazut numele meu scris pe frontonul Olympiei.Cele 2 minute care preced intrarea pe scena, cand se ridica cortina si se simte caldura si dragostea publicului care te asteapta cu nerabdare, astea sunt momente de neuitat, mai ales ca in momente de acest fel incepi sa te gandesti la o gramada de lucruri din trecutul tau si iti spui ca parcursul a fost frumos si sa te gasesti acolo in acea seara in acea sala mitica este fantastic. Scena este o senzatie in care nu-ti spui "o sa fac asta", altfel iti pierzi naturalul.Pe scena te lasi transportat de public, de cantec, de interpretare.Asta nu trebuie sa fie la fel in fiecare seara, trebuie sa te lasi purtat si sunt cantece precum "the show must go on" care ajuta intradevar sa te abandonezi.Nu foloseste la nimic sa iti spui "daca fac asta va merge totul bine", ca sa fii tu insuti trebuie sa uiti de tine pe scena.Este important.Am vrut sa arat oamenilor ca ceea ce am facut nu este decat varieteu simplu.Am avut muzicieni formidabili in jurul meu si pentru un prim turneu am avut totul! Am avut acel live la Olympia, am avut muzicieni foarte cunoscuti si talentati si a existat o reala osmoza intre noi.Le spuneam "abandonati-va, cantati cum simtiti".Asta este in plus intr-un live, fata de ceea ce este intr-o inregistrare.Trebuie sa afci lucruri in plus pentru public si pentru tine insuti si asta am incercat sa facem.Este adevarat ca este mai rock decat soundul albumului dar eu cred ca asta merge bine cu ideea de concert si din ce aud in jurul meu, ne vom indrepta mai mult spre acest stil deci, cu atat mai bine.

Emisiunea "7 a 8" 2005

Prezentatorul: El are 21 de ani si o voce care provoaca uneori frisoane, se numeste Lemarchal dar este prenumele sau cel care l-a facut de la inceput celebru, Gregory, primul castigator masculin al Star Academy si cel al carui album s-a invartit in primele trei pozitii ale Top 50.Gregory sau istoria unui baiat care a facut intotdeauna eforturi pentru a-si realiza visurile.
Prezentatoarea: Caci de la 2 ani Gregory sufera de mucoviscidoza, o boala genetica care ataca plamanii si pe care nu stim totusi sa o vindecam inca astazi, dar moartea, tratamentele, accesele de tuse...lui Gregory nu-i pasa! De cand canta pentru public, ii merge din ce in ce mai bine si uimeste chiar si medicii. Este deci inceputul povestii unui artist despre care va vom povesti acum, un mic savoyard (era originar din Savoie)care a inteles la 14 ani ca muzica si cantatul ii vor schimba viata.Micul print, el este portretul saptamanii.

Viata sa este o numaratoare inversa iar istoria sa este o poveste cu zane.Plamanii sai bolnavi nu il impiedica sa aiba voce si nici un acces de tuse nu poate sa-l faca sa renunte la cantat.Boala nu i-a furat energia, din contra, luptand contra ei el a devenit ceea ce este.

Prea putin conteaza ce se intampla in viata mea, traiesc viata din plin, sunt in viata si zic la naiba cu cei care gandesc contrariul.
Este un "la naiba" pentru cine? Celor care gandesc ca...
Celor care cred ca sa fii bolnav inseamna sa stai linistit acasa, sa nu faci nimic cu viata ta, sa te concentrezi decat pe tratamentul pe care il urmezi. sa te tratezi inseamna de asemenea sa te misti, sa iti traiesti visele si asta este ceea ce ma stradui sa fac.
Vrei sa spui ca boala ti-a dat energia aceasta?
Oh, da, asta este sigur.Este mai ales pasiune, cred ca este mai ales asta.Principalul cuvant care trebuie retinut este acesta: pasiunea.
Ai deasemenea ideea revansei? Revansa asupra vietii?
eu nu am resentimente fata de viata, deci nu va fi nici o revansa.
Este adevarat ca citesc adesea in reviste asta "Gregory, revansa asupra vietii". Nu este nici o revansa, este asa cum este si asta e tot, nu este sfarsitul lumii! Nu este decat a vedea unde sunt astazi.Vreau sa zic ca viata mi-a dat sansa sa am o voce buna, deci nu, nu este o revansa.
Ai deasemena ideea ca trebuie sa te misti mai repede decat ceilalti pentru ca ai poate mai putin timp decat altii?
Poate ca defectul meu de a fi nerabdator vine de aici, dintotdeauna am fost nerabdator, sunt impulsiv. Este felul meu de a trai viata, zi dupa zi si implicandu-ma total, pentru a nu avea regrete, asta, cred ca asta de aici vine.
Deci exista si ideea ca totul se poate termina maine, tot timpul...
Tot timpul...
Cum se face ca unii reusesc sa transforme nesansa in sansa, in atu?
Este dorinta de a se lupta, de a nu tergiversa nimic.Eu nu vad altfel.
Pe care o aveti de mic...
Da, dintotdeauna am avut-o.
In recreatii...
Ah,da, imi voi aminti intotdeauna ca in scoala primara eram primul la iesit afara in recreatie, pentru a juca un meci de fotbal cu prietenii.
Si puteati juca?
Da! Bineinteles! Intr-un an chiar mi-am numarat golurile, am marcat 120! Este bine !
Ascultandu-te vorbind, uitam total de boala ta.Ce este de fapt aceasta boala?
Este tusea, suflul, trebuie sa te tratezi, aerosolii, kinetoterapia...este ca si cu o masina, cand nu mai are benzina, trebuie sa-i faci plinul.Este la fel pentru mine.
Ai spus ca de cand a inceput sa mearga totul bine pt tine, esti mai bine fizic?
Da, imi este mult mai bine! Cand am spus ca nu am fost bine anul trecut nu era vorba doar de psihic, ci si de fizic care nu era bine deloc.Aici e sinceritate zi si noapte.
Nu ai fost niciodata atat de in forma?
Niciodata!
Ce este incredibil in povestea ta este ca ai aceasta boala care atinge putin vocea din moment ce sunt caile resiratorii...
Plamanii, da...
Deci este un obstacol pentru voce..
Sigur! Nici medicii nu pot explica asta, faptul ca pot avea atata aer in timpul unei melodii, si ceea ce m-a surprins intotdeauna si nu pot explica este ca nu tusesc niciodata pe scena.
Avem impresia ca, chiar daca plamanii tai sunt bolnavi, vocea ta vine intradevar de mai departe, din abdomen.
Asta inseamna pentru mine ca am reusit sa depasesc boala pe drept cuvant, pentru ca ma misc in ciuda raului, reusesc sa resping sau chiar sa depasesc acest obstacol, pentru a putea cauta ce este mai pozitiv in mine si asta iese.Este adevarat ca asta chiar vine din strafundul meu.
Putem merge mai departe zicand ca fara aceasta boala nu ai fi avut aceasta voce pe care o ai?
Ma gandesc. De exemplu ma gandesc ca daca nu as fi avut aceasta boala, probabil nu as fi devenit niciodata cantaret, as fi fost poate zidar, arhitect...nu stiu.Ma gandesc ca daca sunt astazi aici, poate nu este intamplator.
Sunt versuri foarte autobiografice in cantecele tale, acestea de exemplu "Si daca viata nu este decat o cauza pierduta, voi pleca liber pentru ca am crezut in sfarsit"
Cred ca asta este o mare parte a filozofiei mele de viata, care vrea sa spuna ca prea putin conteaza porcariile si toate astea, trebuie sa mergi inainte, trebuie sa te zbati fara sa privesti in urma si cand va veni ziua cand, ca toata lumea, vei parasi aceasta lume, sa poti spune: "Am facut tot ce am putut, si in ciuda porcariilor de care am avut parte, cel putin nu am regrete."
Cand suferi de o boala incurabila,imi inchipui ca ai un simt mai ascutit al vietii si al mortii, al mortii in mod special, decat altii.Pari foarte relaxat, foarte nepasator...
Da, asa sunt.Am doua laturi, am o latura foarte matura, pot fi barbat in sensul propriu al cuvantului si pot sa fiu ca un copil.Am nevoie sa relativizez ce se intampla pe moment, de aceea ma prostesc, fac farse.Uneori este un pic de frica pentru ziua de maine, uneori imi zic ca totul este prea bine, am tendinta sa imi spun "asta merge prea bine", asta nu o sa dureze si va merge rau mai devreme sau mai tarziu.
Cum procedezi cu aceasta boala? O negi sau din contra te lupti cu ea?
Nu o neg, este clar ca ma lupt cu ea si sunt departe de a-mi fi spus ultimul cuvant in privinta ei.
Crezi ca va putea fi vindecabila intr-o zi?
Da!
O sa vezi asta?
Sunt sigur!