Moartea te-a ridicat deasupra
Din multimea de voci inzestrate,
Dintre toate acele chipuri frumoase.
Destinul tau dramatic a atras privirile
Si a facut inimile sa vibreze.
Dar nu acestea ti-au dat puritatea,
Privirea -oglinda a unui suflet frumos,
Vocea venita parca din alte lumi,
Modestia,
Demnitatea,
Umorul si pozitivismul impins la extrem.

Nu ne-am cunoscut niciodata,
Dar am simtit la plecarea ta durerea pierderii fiintei dragi.
Nu te-am cunoscut cand erai
Dar traiesti clipa de clipa in amintirea mea.
Nu am fost alaturi de tine
Dar tu esti atat de prezent in devenirea mea.

In seara asta am pus castile
Am inchis ochii si te-am zarit acolo pe scena.
Unde vei fi mereu.
Multumesc.